Archive for the ‘politice’ Category

Cronica zilei:

1. Guvernul o dă cu mucii în fasole

2. INS fură din pix pe trimestrul I

3. Pe hârtie avem creștere

3.5 La Eurostat ajung datele corecte

4. INS ascunde hârtia suspectă sub mileul de pe masa din sufragerie

4.5 La Eurostat ajung iar datele corecte

5. Pe trimestrul II avem iar creștere

6. Eurostat zice că intrăm în recesiune tehnică

7. Guvernul arată cu degetul spre INS

8. INS arată cu degetul spre cotețul de PR

9. Pirel Malada încearcă să repare boacăna la nivel de PR (dacă ar putea, ar repara boacăna la nivel economic, dar n-are de unde, el e purtător de cuvânt).

Săracul sociolog Turambar, îl rod moliile pe umerașul din debara, în timp ce purtătorul de cuvânt Pirel Malada îi ocupă tot timpul.

Toţi ceilalţi porci masculi de la fermă erau crescuţi pentru tăiere. Cel mai cunoscut printre aceştia era un porc mic şi gras, care se numea Squealer [Guiţătorul], cu fălci foarte rotunde, ochi scăpărători, mişcări iuţi şi o voce foarte ascuţită. Era un vorbitor strălucit şi, cînd discuta în contradictoriu vreo problemă, avea un fel de a sări dintr-o parte  într-alta şi de a-şi scutura coada, care era, nu se ştie de ce, foarte convingător. Ceilalţi spuneau despre Squealer că poate face din negru alb.

George Orwell – Ferma animalelor

campii

Astă întrebare trebuie să şi-o pună Vasile Blaga, cât încă mai poate opri Alianţa Creştin Liberală din a se transforma în Partidul Naţional Liberal.

Acum, s-o judecăm tranzacţional. Ce-am dat şi cu ce m-am ales?

Am dat un partid care a scăzut datorită unei guvernări într-o perioadă nasoală, cu o imagine erodată şi cu carenţe de comunicare. DAR am dat un partid care are organizaţii locale hipereficiente, disciplinate, comparabile cu ale principalului competitor, PSD, mecanisme de control al votului şi know-how de numărătoare paralelă.

Am primit loc lângă un partid care a luat cu (doar) 2,7 % mai mult decât al meu la alegerile europarlamentare (un vot eminamente politic, vot în care contează maşinăria de partid) dar ai căror membri sunt nedisciplinaţi şi ineficienţi în materie de „zi vot”.

Una peste alta, matematica electorală postdecembristă ne arată că 1+1 < 2. Aproape întotdeauna. Adică logica alianţelor electorale este puţin deşucheată. Candidăm la comun ca să luăm mai puţine voturi decât am lua separat. [Bine-bine, am înţeles că nu se aplică la prezidenţiale, am rezervele mele. Iar candidatul comun poate depărta de alianţă voturi altminteri necesare, dar pe care le pot obţine doar cu candidaturi separate în primul tur.]

De-aceea Blaga ar trebui să se oprească la ACL şi să nu meargă spre o contopire definitivă. În fond, Alianţa D.A. a reprezentat acel „illo tempore” pentru ambele partide, marele succes împotriva leviathanului cu cap de Năstase. Detractorii nici măcar nu trebuie băgaţi în seamă, ştiu şi ei cum e cu vulpea care n-ajunge la struguri.

Iarăşi, în cea mai neagră zi a sa, PD a avut scorul de 7% la parlamentare şi 3% la prezidenţiale. Deci nu s-a ajuns pe fundul prăpastiei. Ce e de salvat se poate salva sub sigla PDL. Şi se poate creşte în opoziţie. Ce îi lipseşte lui Blaga este răbdarea.

bugsbunny

Dreapta?!?

Posted: 11 November 2013 in Leacul Durerii, politice
Tags: , , , ,

Cum adică, aduc în discuţie Dreapta? Sfânta, intangibila, măreaţa, martira dreaptă.

După 89, dreapta românească a reprezentat ceea ce n-a avut loc lângă Ion Iliescu. Dincolo de Piaţa Universităţii, de cei caftiţi de mineri, de câteva reminiscenţe ale vechiului regat şi de ceea ce, în termeni  pervertiţi se cheamă societate civilă, dreapta s-a conturat, româneşte, pe opoziţia faţă de un personaj. O exprimare apofatică a unui personaj: Dreapta nu este Ion Iliescu. Pierderea capacităţii de a exprima pozitiv principii şi idei, relativizarea la (o singură) persoană a condus dreapta în zona în care este astăzi.

Culmea, după ce părea că epoca Iliescu a încetat, după chiar spusele sale: PSD nu are nevoie să fie reanimat de un bătrânel de 80 de ani, a venit la conducere un nou Iliescu, întâi în coaliţie şi apoi de unul singur. Şi o parte din dreapta, după o coabitare de doi ani, s-a gândit să se detaşeze de el. Sună cunoscut? Parcă aşa s-a întâmplat şi cu FSN-ul. Tura asta fără mineri. Şi noul Iliescu a rămas să guverneze cu bucata sa de FSN.

Spartă în n partide, fundaţii şi curente, cu maximum 20 % în opţiunile de vot şi cu un mare partid prins într-o alianţă de stânga, votând măsuri de stânga şi făcând politică de stânga, dreapta românească e ca un sloi de gheaţă ce înaintează spre ape calde. Lideri nu mai are. Încercările de revitalizare sunt ridicole tocmai pentru că marşează spre lideri în loc de a marşa spre o exprimare catafatică a ideilor, spre ceea ce aspiră la nivel declarativ: Vestul.

Trei sferturi (give or take) din populaţia cu drept de vot nu votează. Cine va scula din amorțeală aceste trei sferturi? Predoiu? Asocierea cu PDL e păguboasă. MRU? Mersi, am văzut de ce e-n stare. Neamțu? Conservatorismul românesc e dorul de tătuca. Tomac? Nu votează românul verde un moldovean, nici să-l pici cu ceară.

Idei? Programe politice? Cer prea mult?

    A trecut pe lângă tine. I-ai simțit parfumul scump amestecat cu fum de țigare. I-ai simțit și tensiunea de sub costumul scump și i-ai văzut ochii împăienjeniți de nervi. Se duce să-și susțină amendamentul pentru sistemul de alimentare cu apă al unei comune din colegiul care l-a ales.
Cam asta se vede din poveștile nebune despre politicieni spuse de cei de-aproape ai lor. Nu e unul dintre cei care ia șpagă, s-a nimerit să intre în politică și are un plan pentru cei ce l-au ales. Alții au considerat că e bun pentru a candida, nici el nu știe motivele lor, în totalitate.
Face calcule mentale, deși cunoaște faptul că matematica de la școală nu se potrivește cu cea din plen sau cu cea prin care este calculat bugetul de stat. Știe că partidul din care face parte de mult timp este la putere, știe că este o figură vizibilă în media și contează pe asta în pledoaria sa finală. Nu către plen, și-a dat seama că adevărata dezbatere pe buget este între Prim-Ministru și secretarul de stat de la Finanțe. Ultima sa pledoarie va fi față în față cu șeful de grup parlamentar, cel de al cărui deget mare depinde apa a trei mii de suflete. Pe culoarul dinaintea ușilor sălii de plen își mai aprinde o țigare. Trage cu sete trei-patru fumuri și o stinge. Intră în plen orbit de reflectoarele camerelor de luat vederi și merge spre locul său. Își ia hârtiile, scrie un SMS și pleacă spre liderul de grup. Are cu acesta o discuție aprinsă, timp în care președintele de ședință anunță o pauză de cincisprezece minute.
Iese și el din sală, mai în urma celorlalți. Îl sună pe primar iar după două minute dă buzna în biroul liderului de grup. Amenință că dacă nu îi va trece amendamentul nu va vota bugetul iar la prima moțiune se va gândi bine înainte să voteze. Câțiva îi urmează exemplul. Liderul trece de la o stare la alta. Îi amenință, îi calmează, îi amenință din nou. Apoi îl sună pe Prim-Ministru.
Deputatul iese afară, oftează lung, îi dă consilierului hârtiile și intră iarăși în biroul liderului. Între timp, lucrurile s-au calmat.

  Din cinci sate, doar unul va rămâne fără apă în anul următor. Sau poate va mai trage ceva la rectificarea bugetară, cine știe?

1. back to the basics: parlamentarul este trimis sa ia decizii ce afecteaza fiecare cetatean al tarii, nu este primar cu decizie limitata de teritoriul localitatafectand intreaga tara, intreaga tara trebuie sa ia parte la alegerea personagiului.

2. atragerea spre decizie a comunitatilor locale in procesul descentralizarii  este o gaselnita amuzanta, scopul ascuns al acestui sistem fiind, de fapt, “legarea de glie” a subordonatilor baronilor locali. in ritmul acesta, nu vom mai creste politicieni de talie nationala (vezi si legea alegerii primarilor dintr-un singur tur de scrutin, salveaza primarii pedelisti din Ardeal, restul partidului duca-se dracului).

3.daca ii pasa cuiva de impacatul reprezentarii nationale cu implicarea deciziei locale avea solutia votului mixt, in care jumatate dintre candidati sunt alesi nominal in colegii iar jumatate sunt alesi pe o lista inchisa sau preferentiala

Remarc emisiunea Alege la Digi24, de fapt o caravană ce se va plimba prin ţară şi va organiza dezbateri între candidaţii la alegerile locale din 10 iunie. Punctul slab al acesteia este că nu reuşesc să coopteze candidaţi la acelaşi fotoliu, iar totul se transformă, de fapt, într-o prezentare a candidaturilor, dezbaterea fiind doar pe teme recurente ale oraşelor sau deloc.

Un al doilea lucru, ciudat dar explicabil, este lipsa de la dezbaterile pe Bucureşti ale primarilor-legendă: Oprescu a apărut doar singur, Chiliman deloc, Onţanu deloc, Liviu Negoiţă singur, Piedone deloc, Vanghelie deloc, Poteraş deloc. Probabil chalenger-ii au subiecte forte.

Astăzi, 19 mai 2012, Bucureștiul se află sub cod galben de ploi și furtună? A ieșit vreun catindat să dea umbrele? Că de pixuri și de găleți m-am săturat.

Paradigma folosită în marketingul electoral se schimbă. Promisiunile bombastice nu mai impresionează. Primarii se simt înghesuiți de nerealizările din timpul crizei, challenger-ii vin cu programele candidaților de acum patru ani. Credibilitatea se duce de râpă, legitimitatea așijderea.

Ce alegem? Plasa ori găleata? Cât contează votul tău dacă ți-l contrabalansează puiul și zahărul în Petricani sau în Ferentari?

Ceva frumos de la Hultanul.

Plus un bonus de la Phoenix!

Adica Riddik & Co.

Luati nitel aminte la enciclopedia asta.

Si educati-va creierii sa arate asa

:

Preludiu Locul cel mai bun de jogging din Bucureşti este Palatul Parlamentului. Singura opţiune de transport în comun este pe verticală, iar dacă ai bafta să faci naveta între Camera Deputaţilor şi Senat, de vreo două-trei ori pe zi, mersul pe jos la muncă ţi se va părea un mizilic.

Actul 1 Astăzi, pare că problemele României s-au terminat. Avem un sistem legislativ perfect, de aleşi nu mai avem nevoie, i-am trimis acasă, la muncă (adică la meseriile pe care le au pe diplome). De astăzi, nu mai avem nevoie decât de Guvern, care să aplice legile. Ele există, săptămâna trecută s-a votat ultima, care a încununat întreg sistemul. Criza a fost depăşită (in your faces, US, EU, Russia, China) cu brio. Acum, că mecanismul e perfect, ceasornicarii s-au retras.

Actul 2 Mă simt ca în poveştile fraţilor Grimm. Ceva între Poveştile din Pădurea Thuringiană şi Frumoasa din pădurea adormită. Oare o voi găsi aici. Am găsit-o. E la grupul parlamentar PD-L de la Camera Deputaţilor. Frumoasă şi singură, moţăie în spatele unui monitor. Mă întreabă pe cine caut. I-aş spune că pe ea, dar calul meu nu e alb. E albastru, murdar şi nu mănâncă jeratec! Întreb de un deputat. Din somnul ei, îmi spune că ar fi bine să revin pe la 1 septembrie.

Actul 3 Mă duc să-mi iau de mâncare. Bucătăreasa adormită din colţ îmi dă nişte senvişuri adormite, care nu vor să meargă în stomac.

Postludiu O femeie de serviciu, ici-colo. Un funcţionar cu ochii pe uşă. Plec. Sfântă lene naţională!