Popilor, cu drag

Impozitarea veniturilor din activităţi spirituale/religioase e o problemă care s-a pus de mai multe ori (de aici si de aici, printre cele mai noi luari de pozitie). Punctele de vedere difera, pozitiile difera, nimeni nu se ofera sa fie arbitru in asa ceva, baricada intre biserica si stat nu exista si oricine incearca sa spuna ceva la adresa oamenilor lui Dumnezeu este demonizat instant! Politicienii nu se baga, pentru ca popii ofera un sprijin, zic ei, greu, in campaniile electorale (parerea mea este ca biserica, in special BOR, este supralicitata). Popii sustin ca ei castiga atat cat sa traiasca, organizatiile civice sunt prea amarate ca sa poata face lobby in aceasta privinta.

De la bun inceput, pentru cei din sistemele teologice de diferite religii si confesiuni care vor citi acest articol, spun ca n-am nimic cu nimeni. Nu sunt antireligios, nu sunt anticlerical, nu sunt antiocultism, nu sunt ateu. Aceasta se incearca a fi o atitudine echidistanta si de bun-smit, atat intre culte, cat si intre culte si stat.

In primul rand, unii preoti realizeaza venituri in mod ilicit. Stiu pentru ca am vazut asta. Iau bani si nu taie chitanta. Acum, depinde. Unii nu taie chitanta pe intreaga suma incasata, altii nu taie chitanta deloc. Primesc bani pe un serviciu prestat, deci desfasoara activitate comerciala. Daca desfasoara activitate comerciala, trebuie impozitati la venit. Nefiind un venit constant, viziunea mea asupra lucrurilor ar fi ca fiecare parohie sa fie inregistrat ca agent comercial. CIF si ce mai trebuie. La fiecare suma incasata, sa se dea bon fiscal cu serviciul prestat si suma. Aici modul de impozitare il las la indemana expertilor financiari. Fie un impozit minim (in genul celui forfetar), fie un impozit pe venit, de 16%. Astept pareri/propuneri. Aceleasi prevederi sa se aplice si vrajitoarelor/ghicitoarelor/omizilor. Sa intre in rand cu lumea.

In al doilea rand, trebuie separate activitatile conexe ale parohiilor/manastirilor. Unitati de turism, muzee, cantine/restaurante etc. Pe astea sa se ia impozite ca la oricare alta firma. Cu angajati specializati si controale de la stat. Am stat in pensiunea unei manastiri si m-am umplut de purici. Nu e ok. Stiu ca biserica predica smerenia, dar gradul de smerenie personal e la aprecierea mea. Activitatile sociale le-as vedea incadrate in alta categorie. Un parteneriat cult religios – stat pe probleme sociale ar fi binevenit. Iar de aici incepe al treilea punct al meu.

Finantarea cultelor religioase este o alta problema spinoasa. Legea 489 / 2006, Legea cultelor, la art. 10 alin. 5 spune ca “nimeni nu poate fi constrans prin acte administrative sau prin alte metode sa contribuie la cheltuielile unui cult religios”, in conditiile in care, la alineatul 6 se stipuleaza faptul ca “(6) Cultele recunoscute pot beneficia, la cerere, de sprijin material din partea statului, pentru cheltuielile privind funcţionarea unităţilor de cult, pentru reparaţii şi construcţii noi, în raport cu numărul credincioşilor, conform ultimului recensământ, şi cu nevoile reale.” Adica nu ma obligi sa contribui direct la finantarea cultelor, ci in mod indirect, din banii platiti de mine in impozite. Urmeaza articolul 11, mai frumos si mai inaltator: “Sprijinul statului constă şi în acordarea de facilităţi fiscale, în condiţiile legii.” Pe langa banii pe care ii primeste de la buget, biserica e scutita si de impozit. Nu e corect ca unii sa fie arsi cu 25% reducere salariala si 25% TVA in timp ce unii sunt ajutati cu bani de la buget + evaziune fiscala legala. Basca cei 2% din impozit, directionati catre parohii. Bisericile, in special cele ortodoxe, au inceput de mult sa fie o industrie de underground, dar bine structurata, piramidal.

In punctul al patrulea voi prezenta conditiile in care as vedea statul finantand un cult religios. Este vorba de trei reguli simple:
1. Bani catre parohiile care desfasoara activitati de asistenta sociala.
2. Bani pentru parohiile care au in intretinere monumente istorice.
3. Bani pentru infiintarea de parohii in comunitatile romanesti din diaspora, la cererea acestora.