Preludiu Locul cel mai bun de jogging din Bucureşti este Palatul Parlamentului. Singura opţiune de transport în comun este pe verticală, iar dacă ai bafta să faci naveta între Camera Deputaţilor şi Senat, de vreo două-trei ori pe zi, mersul pe jos la muncă ţi se va părea un mizilic.

Actul 1 Astăzi, pare că problemele României s-au terminat. Avem un sistem legislativ perfect, de aleşi nu mai avem nevoie, i-am trimis acasă, la muncă (adică la meseriile pe care le au pe diplome). De astăzi, nu mai avem nevoie decât de Guvern, care să aplice legile. Ele există, săptămâna trecută s-a votat ultima, care a încununat întreg sistemul. Criza a fost depăşită (in your faces, US, EU, Russia, China) cu brio. Acum, că mecanismul e perfect, ceasornicarii s-au retras.

Actul 2 Mă simt ca în poveştile fraţilor Grimm. Ceva între Poveştile din Pădurea Thuringiană şi Frumoasa din pădurea adormită. Oare o voi găsi aici. Am găsit-o. E la grupul parlamentar PD-L de la Camera Deputaţilor. Frumoasă şi singură, moţăie în spatele unui monitor. Mă întreabă pe cine caut. I-aş spune că pe ea, dar calul meu nu e alb. E albastru, murdar şi nu mănâncă jeratec! Întreb de un deputat. Din somnul ei, îmi spune că ar fi bine să revin pe la 1 septembrie.

Actul 3 Mă duc să-mi iau de mâncare. Bucătăreasa adormită din colţ îmi dă nişte senvişuri adormite, care nu vor să meargă în stomac.

Postludiu O femeie de serviciu, ici-colo. Un funcţionar cu ochii pe uşă. Plec. Sfântă lene naţională!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s